CUNEIFORME (ROMANIAN BLOG)

cuneiforme_4

July 15, 2015

Logica si ideologie in discursul Papei si al lui Andrei Plesu

http://www.criticatac.ro/28129/logica-si-ideologie-discursul-papei-si-al-lui-andrei-plesu/

In general, am respect pentru disciplina gandirii lui Andrei Plesu, cu toate ca nu ii impartasesc vederile politice. Nu inteleg, insa, amalgamul inconsecvent de critici la adresa discursului recent al papei din Bolivia. Nu sunt religios, prin urmare, nu sunt suporter al papei si nu am „a dog in this fight,” cum spun englezii.

In primul rand, domnul Plesu reactioneaza la discursul bolivian al papei la fel ca toti conservatorii inregimentati politic. Retorica papei in ceea ce priveste egalitatea sociala si lupta impotriva „paradigmei technocratice si utilitariste” a capitalismului de „maxima profitabilitate” (ghilimele marcheaza cuvintele papei) trimite deja fiori de gheata prin cancelariile conservatoare din Europa si din lume. In schimb, papa nu face decat sa expuna perversitatea aliantei dintre crestinism si capitalism (pe umerii careia s-a constituit intregul discurs de dreapta) si incongruenta dintre cele doua retorici: grija pentru aproape (om sau natura), egalitatea sociala si demnitatea omului predicate de crestinism intra in conflict cu esenta capitalismului, care pune accent exclusiv pe maximizarea profitului (cu orice pret) si proprietatea privata. Nu spun ca cele doua ideologii nu pot fi oarecum impacate, dar nu poti denunta discursul papei, cum face domnul Plesu, pentru ca subliniaza ipocrizia insidioasa a discursului politic si economic actual, care predica prosperitatea economica generala in conditiile in care societatea mondiala continua sa arate tot mai mult ca schema sociala din romanul lui Orwell, unde 2% controleaza pe restul de 98%.

In al doilea rand, nu e adevarat ca papa nu pomeneste nimic despre viata interioara, cum sugereaza domnul Plesu, insa evoca o imagine complexa a existentei: oamenii nu traiesc intr-un vid, viata lor launtrica e conectata la viata lor sociala, politica si economica. Papa vorbeste despre o ecologie a existentei, o existenta in care energiile interioare ale oamenilor reflecta si determina in acelasi timp actiunile lor exterioare. Ce i se pare domnului Plesu fals in asertiunea papei? Doua fragmente scurte din discursul papei stau marturie:

„The natural environment is closely related to the social, political and economic environment.  It is urgent for all of us to lay the foundations of an integral ecology, one capable of respecting all these human dimensions in resolving the grave social and environmental issues of our time.”

„If politics is dominated by financial speculation, or if the economy is ruled solely by a technocratic and utilitarian paradigm concerned with maximum production, we will not grasp, much less resolve, the great problems of humanity.  Cultural life has an important role to play in this regard, for it has to do not only with the development of the mind through the sciences and the creation of beauty through the arts, but also esteem for the local traditions of a people, which are so expressive of the milieu in which they arose and to which they give meaning.”

Domnul Plesu, din pacate, repeta in propriul text greselile pe care le imputa papei. In primul rand, are o reactie viscerala, ideologica, la asertiunile papei in general pentru ca retorica papei, centrata pe ecologie, egalitate si respect cultural, nu are priza la vizunea de dreapta a lui Andrei Plesu. Domnul Plesu reactioneaza visceral la termenii de „stanga” din discursul papei: scuteste-ma, monser, de „unsorile demagogiei cochete ideologic”, scrie domnul Plesu. Ironia gestului sau, la urma urmei, este aceea ca demasca inregimentarea politica a discursului papal folosind, la randu-i, argumente si instrumentar de uz ideologic. Argumentul sau este unul ideologic, si nu logic, asa cum si-ar dori.

Nu in ultimul rand, Andrei Plesu e revoltat de faptul ca papa a primit un cadou – de altfel, absolut discutabil ca gust si semnificatie, sunt de acord – cu chipul lui Isus imprimat pe o sculptura de lemn reprezentand secera si ciocanul. Am vazut, de fapt, videoul in care Morales ii ofera papei cadoul si nu mi s-a parut nimic revoltator in modul politicos retinut cu care papa a reactionat la cadoul bombastic al liderului bolivian. Papa a reactionat asa cum obisnuieste; surprins (daca nu uimit), usor amuzat (daca nu chiar iritat), a tinut obiectul in mana cateva secunde dupa care l-a inapoiat politicos unei persoane din stafful bolivian. Gandirea domnului Plesu opereaza aici, esentialmente, prin juxtapunere: papa a fost vazut cu un crucifix comunist in mana, prin urmare actioneaza ideologic. Sau faptul ca primeste politicos, pentru cateva secunde, un cadou facut de gazda sa (lider comunist notoriu, de altfel), fara a se lansa intr-o sarja moralizatoare (cum obisnuieste Andrei Plesu sa faca de multe ori) la adresa gazdei, arata ca papa nu actioneaza aici neaparat ideologic, ci cat se poate de spontan si uman.

 

November 9, 2015

Romania seculara

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1070819569608767&set=a.261554933868572.69715.100000422037797&type=3&theater

E tanara, are parul lung si tine in mana o pancarta pe care scrie urmatorul mesaj: “Imagine no religion (“Imagineaza-ti ca nu exista nici o religie”); Romania seculara.” Fotografia a aparut pe 5 noiembrie pe o pagina de Facebook si e insotita de comentariul autorului (nu dau nume, este clar din link): “Ce-o avea în cap? Comunistă mică fără să știe măcar. Legendă: Pe fata asta am fotografiat-o ca reprezentantă a idioților utili spălați pe creier de neomarxiști. Ca să știți.” Fotografia e insotita de o serie de comentarii mai mult sau mai putin persiflante la adresa tinerei, “ateistilor”, “comunistilor”, “neomarxistilor,” etc.

Evident, autorul comenteaza in spiritul ideilor care probabil il anima. Si am impresia ca aceste idei obosite inca ii anima pe unii romani. Eu, personal, am vazut altceva in fotografia cu pricina, ca si in multe altele care au curs pe bloguri si retelele de socializare de la inceputul manifestatiilor masive de solidaritate cu victimele incendiului din clubul Colectiv. Am vazut un spirit colectiv descatusat, o sete de libertate si puritate politica, ca un omagiu adus tinerilor rockeri prezenti la concertul din seara tragica a incendiului. Rockul, ca muzica, atitudine si stare de spirit, are multe in comun cu atitudinea pe care am observat-o in mesajul manifestatiilor din ultimele zile: o razvratire impotriva arbitrarului politic si a venalitatii generalizate din viata publica, a imoralitatii si a coruptiei. Dar exista, in tot acest spirit de revolta, si un impuls ecologic-moral, de reformare din temelii a clasei politice, de igienizare a discursului public, de recalibrare a spatiului civic si al ierarhiilor institutionale. Ajung, astfel, la raspunsul meu la fotografia cu pricina.

Intr-o tara ce se vrea racordata la un sistem nou de valori, in pas cu mileniul al treilea, avem nevoie de astfel de pancarte. Nu una, ci sute. Mesajul ei e simplu: vrem sa traim intr-o tara in care religia organizata – si, in special, Biserica Ortodoxa, care isi face simtita prezenta cel mai apasat in viata publica – sa nu sufoce discursul si spatiul public in care ne miscam. Desigur, revolta oamenilor a plecat, in mare masura, de la absenta ironica a bisericii din spatiul public al compasiunii si solidaritatii cu victimele din Colectiv. Incepand cu seara tragediei, multe voci au solicitat prezenta patriarhului la locul unde tinerii au pierit, in semn de omagiu si respect pentru acestia si familiile lor. Au primit, in schimb, communicate oficiale de presa, scuze jenante (nu au fost “invitati”, s-a spus in comunicatul oficial) si mustrari desuete facute de pe bancheta limuzinei patriarhale. Intr-un final, patriarhul Daniel si-a cerut scuze intr-un mesaj publicat pe 5 noiembrie, cu toate ca “iertarea” a sunat mai mult a deflexiune: “Ne cerem iertare daca unele cuvinte ale noastre au fost insuficient de lamuritoare sau au fost rastalmacite. “ Cu alte cuvinte, mesajul ca atare nu e in culpa; vina e a interpretului, a noastra, ca n-am priceput subtilitatea mesajului. Absenta fizica a maimarilor bisericii ascunde, de fapt, un vid ametitor de substanta: biserica, in forma ei actuala, cu oamenii ei actuali, este o institutie vetusta, anacronica, incapabila sa articuleze un mesaj de solidaritate sociala, care sa coaguleze o miscare de tip “grassroots” cum este cea formata in ultimele zile. BOR este imaginea perfecta a catedralei pe care si-o inalta – in mare parte, pe spinarea contribuabililor – vizavi de o alta mareata impliniri a neamului (Casa Poporului), ca o cruda – sau perfect adecvata – ironie a istoriei. Cum poate BORul sa conduca o renastere sociala sau civica in conditiile in care, ca institutie si fond uman, este in plin ev mediu? Ce repere morale mai poate Biserica articula pentru tinerii Romaniei de azi in conditiile in care ii lasa sa-si urle singuri durerea in strada si ii trimite apoi parinteste la biserica? Cand va intelege BORul ca nu este proprietarul de drept si exclusiv al moralitatii si umanitatii si mai ales ca, de secole bune, lancezeste vinovat in ariergarda istoriei?

Mesajul tinerei din fotografie nu e nici “neomarxist,” nici “comunist”. Nu este o intoarcere la o antireligiozitatea primara sau silita ca in vremurile comunismului romanesc, ci o incercare de revendicare libera si critica a unor idei si valori neafiliate religios intr-un spatiu politico-civic si asa firav. Pledoaria pentru un stat secular nu trebuie confundata nici cu pledoaria pentru un ateism impus ideologic, nici cu nostalgiile politruce.

Mesajul lanseaza si un exercitiu de imaginatie pe care un alt rocker pierit timpuriu, John Lennon, il propunea cu zeci de ani in urma in piesa celebra “Imagine”: “Imagine there’s no countries / It isn’t hard to do / Nothing to kill or die for / And no religion too / Imagine all the people / Living life in peace…” O lume mai solidara, mai pasnica, mai salubra, fara intruziunea agresiva a religiei sau a bisericii in viata cetatii.

Nu stiu care va fi destinul acestei revolte populare impresionante. Sper insa ca, in mozaicul important de propuneri pe care a inceput sa il genereze, mesajul unei Romanii seculare sa se faca auzit cat mai raspicat.

Lucian Ghita

Advertisements